Si de ce?

"Mami, mami, si de ce oamenii sunt rai?"

Si de ce "de ce?" ?
Pentru ca oamenii vor explicatii, ca si cum uneori, intrigati de posibilitatile aratate, vor sa schimbe ceva, li se pare ca ceva nu e bine. Poate cateodata e amuzant sa te intrebi de ce, dar de cele mai multe ori e propria condamnare la moarte.
Observ, in fiecare zi, ca atunci cand oamenii isi pun intrebarea asta, tind sa creada ca gogoasa pe care tocmai au inghit-o nu e chiar atat de coapta. Cauta o explicatie, cauta un motiv, o legatura. De ce? Pentru ca nu sunt siguri, pentru ca NU STIU. Si cand nu stii, si te intrebi... incepi sa stii.
De cele mai multe ori, intr-o conversatie, rezultatul final, dupa o insiruire de "de ce?"-uri, e ceva asemanator cu "Nu sunt de acord.", "Aha, ciudat.", "Nu mi se pare corect." sau alte fraze asemanatoare. Dar desigur ca nu e tot timpul asa. Desigur ca de multe ori suntem de acord cu ipotezele auzite si intrebam doar pentru a fi totul lamurit.
Si totusi, atunci cand te intrebi, gandesti. Cand gandesti, ai o viziune. Avand o viziune, vrei s-o pui in practica. Ajungand sa pui in practica, impresionezi. Impresionezi si... ce? Astazi, raspunsul echivaleaza cu nimic mai peste tot. Dar tot astazi, in locurile din lume precum niste ferestre mici de lumina intr-o pivnita intunecata si imbacsita, raspunsul e auzit.
Schimbarea.
De ce trebuie sa induram? De ce trebuie sa ne lasam calcati in picioare? De ce trebuie sa suferim? De ce trebuie sa muncim? De ce trebuie sa platim? De ce trebuie? De ce? DE CE?
De orice natura ar fi intrebarea, naste o revolta. Da, sfanta revolta. Din ea naste dorinta, din dorinta naste fapta. Si din fapta, schimbarea. Schimbarea e binecuvantare, e renastere, mantuire. Schimbarea e eterna.
Chiar si-asa, parafrazand "Cogito, ergo sum", omului nu-i pasa de ce-i etern. Caraghioasa treaba, avand in vedere ca ceea ce cauta cu disperare toata viata e chiar vesnicia, iar el refuza sa o priveasca drept in ochi. E ca o axioma, stiti? E prea evidenta ca sa o intelegi.
Astazi, nu banii sunt putere. Fals, cat se poate de fals si de amagitor. Mi-e mila de oamenii care chiar renunta la propriile principii cladite de-a lungul timpului in favoara instalarii unei viziuni asupra vietii bazata pe ceea ce cred ei ca inseamna putere: banii. Nu e niciun romantism in ceea ce spun, nu se incearca imaginea unei lumi feerice - utopice, de altfel - in care lumea va darui o floare si va primi o inima in schimb. Nu, e pura realitate.
Informatia, oameni buni. Cunoasterea.
E ciudat si, privit dintr-un anumit unghi, e chiar indoielnic. Dar, intr-un mod foarte realist, este un calcul algebric simplu, doar ca are multi de "rezulta". Informatia este putere, iar puterea inseamna, intr-un final, bani. Nu banii inseamna putere.
Viata e un cerc si o linie dreapta totodata. Priviti copiii, ei se intreaba tot timpul si tot ei sunt nemultumiti. Ei vor schimbare, ei imbratiseaza schimbarea. E dorinta lor permanenta. Cuvintele lui mami sau lui tati nu sunt niciodata indeajuns de explicite si edificatoare si, intr-un tarziu, obositi, doborati, renunta. Si revin.
Copiii sunt puri, copiii sunt noi. Sunt curati si viziunea lor e diferita. E numai vina noastra ca le bagam toate prostiile in cap. Da, imi pare rau s-o spun. E cazul sa intoarceti oglinda, parinti, si sa va uitati la dumneavoastra. Va plangeti de ce a ajuns copilul dumneavoastra? Il condamnati pe el si pe anturajul sau? Cine a comercializat toate rahaturile care l-au educat atat de frumos? Cine castiga milioane/miliarde/trilioane de pe urma celor mai mari mizerii? Din cauza setei voastre de bani fara limita. NUMAI DIN CAUZA VOASTRA, OAMENI DE NIMIC CE SUNTETI.
Si pentru ca sunteti ignoranti. Pentru ca nu va intrebati si nu vreti raspunsuri. Pentru ca vreti rezultate, nu raspunsuri. Evitati teorii si ipoteze, vreti certitudini. Refuzati vise, voi vreti doar realitate. Pai daca pentru fiecare ar deveni realitate orice vis, praful s-ar alege de noi.
Si uite asa, lenesul mai mult alearga. Nu vrea sa stie si pleaca precum natangul la drum.
Imi doresc ca lumea sa aiba doar copiii. Copiii vor sa stie, chiar daca nu au adulti de la care sa afle. Ei gasesc o cale sa stie. Si pentru ca raspunsurile lumineaza intunericul infinitului, vor sa schimbe. Copiii sunt tot ce-a mai ramas bun pe Pamant.

"Mami, mami, si de ce oamenii sunt rai?"
Mami e prea ocupata ca sa-ti raspunda, nu vrea sa-ti impuie capul cu asemenea notiuni mizerabile. Si in plus, ea isi doreste sa o intrebi despre ea, copile. Mami ar trebui sa primeasca un sfat de la tine despre ce oja sa-si mai cumpere. Nu ti se pare firesc?
De fapt, isi doreste sa taci odata din gura, pui prea multe intrebari. Societatea nu te mai intreaba, societatea iti raspunde. De cele mai multe ori cu un pumn in fata.

Intreaba-te, muritorule. Rogu-te sa te intrebi.
Noapte buna.